joi, 23 februarie 2012

Rostiri

Cuvinte...
zidiri îngheţate
topite de pecetea jarului
pătrunsă în inimă
prin lacrima primului Botez.
Cuvinte
care ne-au zămislit din Fiinţa Lui,
înviază din mormântul patimilor
pecete de mir adunată -n cerul minţii.
Cuvântul e taină şi icoană,
inimă şi ruga ei.
Sunet nerostit în materie.
Duh,
coboară prin lacrima tăcerii
în spovedania din neantul firii
devenind întrupare nemistuită
în tulpina Rugului veşnic Aprins.

Sunete devin Cuvânt Tăcut
în revărsare necurmată
statornicindu-mă în rugă,
necovârşită îmbrăţişare.

Înalţ rug de tămâie
prin care
cuvintele-mi pătrunse
de fulgerul gândului de gheaţă,
devin întrupare...

.... adânca tăcere
a ultimului strigăt/suspin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text