Anyma

Uneori zicem că ne doare, alteori reproşăm celuilalt că el nu îl are... sau nu-l preţuieşte pe al nostru: SUFLETUL !!! marea căutare şi enigmă umană, cel puţin de când coborârăm în Materie.

Citeam mai demult într-o carte, („Suflete la preţ redus” E.O. Chirovici) că reprezentantul – de voie, de nevoie – al Satanei, a apărut într-un orăşel, de provincie, cu Misiune clară: STRÂNGEREA DE SUFLETE UMANE.

Credeţi că nu a avut succes? mai ales că şi plătea „omul"?! Dimpotrivă, îngrămădeală mare, de era cazul să chemi şi poliţia – adică miliţia, (că pe vremea aceea se petrece acţiunea) al cărei reprezentant de vârf îşi dăduse deja sufletul satanei..., de bună voie!

Deci, enumăr din memorie, câteva dintre motivele pentru care oamenii stăteau la coadă ca să primească bani pentru SUFLET.

În primul rând, nu credeau că au suflet. Nu credeau pur şi simplu, ba socoteau că „ăla” e fraier că vrea să cumpere ceva ce nu există.

Aşa că veneau pregătiţi cu sacoşele și cu o listă de cumpărături. Unul pentru a cumpăra o rochie roşie nevesti-sii, pentru a o mai îmbuna..., unul pentru bicicleta lui fii-su’. Fiecare cu necesităţile şi visele lui pentru măcar o secundă de viitor mai bun, datorită banilor luaţi pentru propriul suflet. „Că... tot NU SE VEDE!!!”

Ba chiar și din dorinţa de a face bine, din a cumpăra medicamente pentru cineva bolnav !

Nici un medicament nu te face bine, dacă sufletul este bolnav. Dar, asta este altă poveste. Ideea este că negrutzii, cum îmi place să le spun, pentru a avea sufletul unui om, găsesc tertipuri de acest gen: „Hai să fac un bine, că sufletul meu... şi aşa nu mai are nimeni nevoie de el, mai bine”... Şi Satana... atât aşteaptă.  Mare, imensă ignoranţă umană!!!

Până şi reprezentantul luciferienilor a fost dezgustat de atâta ignoranţă (el ŞTIA cât costă un suflet, sau mai bine zis ,,ce” este un suflet. Este hrana lor, ei nemaiavând acces la Divinitate, nu au Lumină, nu au energie şi atunci o iau de la umanii ignoranţi, sau avari de putere sau orgolioşi sau deprimaţi).

Aşa că a făcut... o listă cu preţuri (ca la aprozar). Cele mai scumpe erau SUFLETELE CREDINCIOŞILOR!!! Cu cât credinţa era mai mare, cu atât creştea preţul sufletului !!! Interesant, nu-i aşa?!

Şi un bun subiect de MEDITAŢIE .

Mai sunt şi alte aspecte din viaţa de zi cu zi: când părinţii îşi drăcuie copii!!! Pur şi simplu dau gratis acele suflete satanei. Vor plăti şi ei, pentru că nu au drept  asupra a ceva ce nu le aparţine, decât ca îngrijire şi ocrotire. Iar puterea unei MAME zguduie cerurile. Sus, cu puterea RUGĂCIUNII şi pe cele de jos, prin blesteme.

fragment din cartea : Reiki-jurnalul unui maestru - ed. Orfeu 2000

A trecut ceva timp de la publicarea cărții. Între timp am observat un lucru: mulți din cei care s-au realizat îi consideră pe ceilalți ignoranți. Pe  OMUL în sine. Ignoranța este o ,,stare” și nu omul însuși. E doar învăluit în mai multe sau mai puține văluri. Mai transparente sau nu. Mie personal,mie, nu îmi place asta. Și sunt o persoană răbdătoare, înțelegătoare cât pot eu. Dar…. Când simt această stare în celălalt..m-ai pierdut! Nu știu cum să scap mai repede din preajma unei asemeni persoane. În fața ,,realizării” cuiva- nu am nici o șansă. Și să simt cum îi jefuiește pe ceilalți de frumusețea pe care nu o vede în ei…. MĂ DOARE!!! E o durere pe care nu o pot explica, dar există, și gata!

Fiecare avem trepte personale de evoluție. Că mai putem face un efort mai mare, asta da!!! Însă și lipsa de informații corecte, concrete este o ,,călăuză” nu tocmai bună. Iar dorința OM-ului de a deveni asemeni chipului divin respectând legile celeste, a crescut pe măsură. Asta este ULUITOR! Și numai cel perseverent va ști pentru el însuși ce/cât a realizat. 

Niciodată să nu te dezici de tot ceea ce ai învățat, de ceea ce ai făcut. De școli, grupuri, oameni, cărți …. TOATE ești TU cel de acum. Și, cu cât ești mai strălucitor cu atât căderile au fost mai abisale. Fiecare ne ridicăm din abis din ce în ce mai ușor ( nu confundați cu ,,ușurința sau ușurătatea), DACĂ cei care s-au ridicat au devenit stăpâni pe ei  înșiși,  pe măsura lecțiilor învățate. Dacă însă ,,ridiculizezi” ignoranța din jur…. Mai sunt de făcut pași pe cale.