O informație cât mai detailată ne ajută să ne schimbăm viața-
soarta, sănătatea, destinul.
Informația este energie –
conține în ea percepții pe care le înțelegem treptat, cu cât ne focusăm pe acea
informație. Dacă nu, ea se va șterge.
Înțelegem înțelesurile doar atunci când le aplicăm noi înșine în relație cu
ceilalți ...începând întotdeauna cu noi.
-
În plan
subtil toți suntem cuprinși într-o vastă, UNICĂ conștiință. Nu acceptăm cu
ușurință asta când e vorba de noi. Când ne raportăm la alții, da. Așa cum
fiecare avem un subconștient care devine depozitul nostru și la nivel de
omenire este la fel. Acolo sunt depozitele tuturor și altele încă neactivate. Acolo sunt arhetipurile.
Creem lumea prin puterea gândurilor și simțămintelor noastre – fie că știm sau nu. Informații, acum sunt ,și avem nevoie de ele. Religiile făceau apel la simțămintele noastre – să fie
corecte, sincere. Se știe că la nivel cuantic percepția formei de energie
depinde de observator, numai de ființa umană. In jurul nostru este un imens
potențial energetic , undă și corpuscul în același timp. Iar manifestarea
depinde de ceea ce alegem noi să fie acest ocean imens energetic. Este
fantastic dar și înfricoșător. Așa înțelegem că noi suntem autorii realităților
noastre. Fie că o acceptăm ca moștenire fie că o schimbăm cum vrem.
Însă mai este o întrebare: CINE gândește acest imens OCEAN ENERGETIC?!
Realitatea lui oricât de subtilă ar fi, tot este creată de cineva care ...ne-o
pune nouă la dispoziție. Dumnezeu împreună cu toți cei care știu deja și aplică
legile din acest univers?! Noi? Marea majoritate de abia înțelegem sau acceptăm
cu greu că există acest univers cuantic pe care îl modelăm mereu, cu fiecare
gând care devine stare, care se materializează.
,,Ține mintea ta în iad și nu deznădăjdui” este mottoul lăsat de Sf. Siluan
pentru secolul XXI. Cumva,devenim ori amorfi ori exagerat de sentimentali în
relațiile noastre. Și suntem alături de
cei care au trăiri asemănătoare. Până într-o zi când ne dorim cu ardoare
altceva. E un impuls lăuntric pe care nu îl ascultăm cu ușurință. Pentru că
vine dintr-o zonă necunoscută de foarte mult timp.
Tot mai multe femei, de o sută de ani încoace participă la cursuri, seminarii de spiritualitate, citesc enorm de mult. E adevărat că nu exisă încă o ordonare a gândirii- cea care vine din emisfera stângă, pe care bărbații au exersat-o intens până acum.
Tot mai multe femei, de o sută de ani încoace participă la cursuri, seminarii de spiritualitate, citesc enorm de mult. E adevărat că nu exisă încă o ordonare a gândirii- cea care vine din emisfera stângă, pe care bărbații au exersat-o intens până acum.
La fel de adevărat este că femeile au acces direct la emisfera dreaptă unde
este un bagaj informațional imens. Pe diferite trepte de înțelegere și Putere. Intuiția
feminină a fost recunoscută dintotdeauna ca fiind un atu dar, uneori și ca un
blestem, atunci când ,,nu era cazul” – să fie aplicat în anumite situații vis-a-vis de ceilalți.
Spiritualitatea separă. Și trebuie să fim conștienți toți de asta, pentru a nu învinovăți pe alții. Începi să citești, începi să înțelegi altfel lumea, universul tău
interior, în primul rând.
INFORMAȚIA este ENERGIE. Să nu uităm
asta - chiar dacă se mai întâmplă din când în când. Știm cu toții ce deosebiri
de limbaj, de atitudine, sunt între un copil care învață și unul care nu. Mai
mult chiar, aceste deosebiri sunt vizibile între adulți. Iar stările sufletești
sunt din ce în ce mai puternice și trebuie înțelese, pentru a nu ne domina ele.
Repet: spiritualitatea SEPARĂ ! Uneori dureros pentru cei implicați afectiv
în relații. De ce? Pentru că apare o diferență din ce în ce mai mare de energie
care vine odată cu descoperirea puterii gândirii
proprii, interioare.
Știu, apar și cei care învinovățesc pe cei care scriu, care predau.
Motivația interioară este a
fiecăruia dacă citește sau nu o carte, dacă vorbește sau nu cu cineva după ce a fost la un curs. Nu mai
trăim pe vremea inchiziției. Nimeni nu te poate obliga să-ți faci exercițiile.
Și...apropos: câți sunt conștiincioși și le fac?! Iar dacă tu vezi că partenerul
tău este fericit încearcă și tu să vezi
DE CE este fericit. Ce il bucură atât
de mult. Apare o ruptură/o breșă în
comunicare care treptat va îndepărta. Nu prea se mai poate ,,dragoste cu sila”
fără o comunicare pe mai multe nivele ale FIINȚEI. Pentru că la asta se ajunge
treptat. Iar a învinovăți pe cineva e simplu și comod. Uită-te în oglindă și
vei vedea pe cine învinovățești.
Apropierea nu este față de persoana ca atare
sau de o carte. Ci este datorată rezonanței de cunoaștere.
A reproșa apropierea de o altă persoană uneori chiar interzicând să te mai
duci, aceasta nu este dovadă de ințelepciune dar nici de iubire. Ci teamă. Că vei pierde. Da, vei pierde prin ne-prezentare. Pentru că poți și tu
pune mânuța să înveți. Să fii curios ce l-a atras pe partenerul tău. Evident că
este mai ușor să critici și să impui separarea intre persoane care comunică iar
tu te simți singur, exclus.
Decât reproșuri la adresa altora, a lumii întregi, mai bine informează-te
asupra lumii, cu adevărat. Au apărut multe, multe cazuri de despărțiri între
parteneri, între părinți și copii.
Spiritualitatea este un pas enorm către Dumnezeu prin Ințelegerea mecanismelor
funcționării Creației. Și sunt multe
acum- știința a făcut acel pas uriaș de care aveam nevoie. Cu sprijin din
înalturi, asta sigur. Spiritualitatea înseamnă cunoaștere. Altminteri riscăm să devenim diletanți, să creem traume moderne. Noi dezechilibre sufletești, psihice. Instabilitatea emoțională datorată acumulării de informații - nepuse în practică, duce la boală, devenind și mai vulnerabili decât înainte. Deja apar acuzații că unele modificări (boli) psihice se datorează „spiritualității”. Riscăm să aruncăm copilul odată cu albia.
Terapia Iertării, sau Ho.O-pono.pono aparține vindecătorilor kahuna.
Circulă informații destule pe net, a apărut la noi și o carte ,,Zero limite” –
Joe Vitale. Povestea începe cu dc. Len, cel care a vindecat bolnavii psihici
care comiseseră omoruri. Fără contact fizic, vizual cu nici unul
din ei.
= Cum i-a vindecat?! ,,dacă vrei să vindeci pe cineva, inclusiv pe un
criminal bolnav psihic, o poți face vindecându-e pe tine” spune dr. Len.
Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se întâmplă în viața noastră este o consecință a gândurilor noastre, a temerilor mai ales.
Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se întâmplă în viața noastră este o consecință a gândurilor noastre, a temerilor mai ales.
,,Înseamnă să accepți faptul că TU
însuți – și nimeni , dar NIMENI altcineva- decât TU ești creatorul a tot ceea ceea ce
experimentezi, a tuturor evenimentelor pe care le trăiești.
Nu întâmplător ajungi într-un loc, te întâlnești cu o persoană. TU EȘTI MAGNETUL, în tine se activează ,,ceva” care te va determina spre un anumit loc, persoană. Iar în acea clipă ai responsabilitatea ,,întâmplărilor” la care devii părtaș.
Nu întâmplător ajungi într-un loc, te întâlnești cu o persoană. TU EȘTI MAGNETUL, în tine se activează ,,ceva” care te va determina spre un anumit loc, persoană. Iar în acea clipă ai responsabilitatea ,,întâmplărilor” la care devii părtaș.
,,Problemele lor erau creația sa și de aceea tot ceea ce a trebuit să facă
pentru a-i vindeca a fost să lucreze asupra lui însuși. Să șteargă el însuși
gândurile care le-au generat. Pentru că datorită acestor gânduri s-au
întâlnit.. a mărturisit de multe ori dr. Len.
N.B. Sunt total de acord. Insă... speranța că te va vindeca așa cineva, fără ca tu să schimbi nimic în propria gândire, comportament, deja s-a instalat confortabil. Speranța -chiar nemărturisită, nedeplin conștientizată, dar existentă în subconștient, că vei scăpa de boală fără ca tu să faci nimic. Chiar fără plată-că doar terapeutul lucrează cu el înșuși, pentru el. Eroare! Trezim doar alte tipare în subconștientul propriu. Acum, când știi despre ce este vorba, devii propriul tău terapeut. Că este un drum mai lung sau nu, depinde numai de tine. Odată și odată, tot ne vom privi în oglindă. Este un aspect subtil, nemărturisit, care a apărut datorită accesului la informații și a credinței că dacă ai citit, deja s-a și întâmplat fără ca tu să faci altceva, fără a fi atent la stările interioare.
Acesta este un aspect. Există și altul.
Să spunem că ai „scăpat” de starea care te stânjenea. Dacă nu te observi, dacă nu vei practica constant T:I: cu toate formele tale de manifestare care vor apare ulterior, vei fi marele nemulțumit. Ai fost ajutat-ajută și ajută-te! Continuarea este obligatorie!
N.B. Sunt total de acord. Insă... speranța că te va vindeca așa cineva, fără ca tu să schimbi nimic în propria gândire, comportament, deja s-a instalat confortabil. Speranța -chiar nemărturisită, nedeplin conștientizată, dar existentă în subconștient, că vei scăpa de boală fără ca tu să faci nimic. Chiar fără plată-că doar terapeutul lucrează cu el înșuși, pentru el. Eroare! Trezim doar alte tipare în subconștientul propriu. Acum, când știi despre ce este vorba, devii propriul tău terapeut. Că este un drum mai lung sau nu, depinde numai de tine. Odată și odată, tot ne vom privi în oglindă. Este un aspect subtil, nemărturisit, care a apărut datorită accesului la informații și a credinței că dacă ai citit, deja s-a și întâmplat fără ca tu să faci altceva, fără a fi atent la stările interioare.
Acesta este un aspect. Există și altul.
Să spunem că ai „scăpat” de starea care te stânjenea. Dacă nu te observi, dacă nu vei practica constant T:I: cu toate formele tale de manifestare care vor apare ulterior, vei fi marele nemulțumit. Ai fost ajutat-ajută și ajută-te! Continuarea este obligatorie!
Evenimentele din viața noastră activează amintiri care se află în subconștient. Ce facem de obicei: bârfim,
suntem nemulțumiți. Activăm și mai puternic energii care vor tot atrage.
JUDECĂM lumea din jurul nostru judecând de fapt o parte din noi.
Și o să vedem dacă are sau nu dreptate dr. Len și toți cei care de mii de
ani spun: ,,Cunoaște-te pe tine însuți...”.
Unii vor să știe care sunt acele gânduri. Sunt mai multe – fiți siguri de
asta. CINEVA din noi va ști sigur, cu siguranță. O parte din noi ȘTIE, dar
trebuie să îi dăm permisiunea și încrederea să o facă. Fără a implica rațiunea, care sigur ne va bloca, căutând analogii. Nu e vina ei.
,,Fiecare ființă are un câmp de
influiență asupra lumii dar și invers ” este ceea ce au aflat în ultimul timp cercetătorii conduși de W. Braud dar
și în multe alte centre de cercetare de pe lîngă marile universități. Cercetările
acestea presupun mii de experimente.
Iar înainte de a trece la pașii pe care îi facem în Terapia Iertării, la
tehnica propriu zisă, am să spun câteva cuvinte despre INERȚIE. Cu care ne
confruntăm mereu, din plin, având și diferite aspecte. Ne propunem să facem
ceva și amânăm, ne entuziasmăm de ceva și ...tot amânăm. Sau .... considerăm
anumite lucruri, din start ca fiind de neînțeles sau prostii ale altora, totul fără să verificăm. Sau
, când suntem furioși, ne oprim foarte greu.
,,Universul are propria sa structură în Câmpul Punctului Zero. Vidul produce accelerarea particulelor,
accelerare care la rândul său determină aglutinarea particulelor în energie
concentrată sau ceea ce noi numim materie ”.
Câmpul Punctului Zero, este un cazan de energii clocotitoare. Dar apar fenomenele de gravitație și de inerție care rezultă din interacțiunea cu acest Câmp. Din punct de vedere științific, încă nu pot fi explicare aceste interacțiuni.
Câmpul Punctului Zero, este un cazan de energii clocotitoare. Dar apar fenomenele de gravitație și de inerție care rezultă din interacțiunea cu acest Câmp. Din punct de vedere științific, încă nu pot fi explicare aceste interacțiuni.
,,INERȚIA – este tendința obiectelor -
stărilor, de a rămâne pe loc și de a se pune greu în mișcare, iar odată
puse în mișcare , de a se opri cu greutate”
Aceasta decurge din ,,Forța este egală cu masă înmulțită cu accelerația” postulatul lui Newton care de abia acum a fost fost dovedit matematic din 1687.
Aceasta decurge din ,,Forța este egală cu masă înmulțită cu accelerația” postulatul lui Newton care de abia acum a fost fost dovedit matematic din 1687.
=Saharov, Haisch, Alfonso Rueda și Puthoff = SHARP
Pe noi ne interesează inerția
stărilor noastre care derivă din starea materială a noastră. ,,Inerția este o forță Loretz, o forță care
provoacă încetinirea particulelor ce se deplasează într-un câmp magnetic.”
Cercetătorii au ajuns la concluzia că nu există două entități fizice fundamentale, ceva material și altceva imaterial, ci doar una singură: ENERGIA.
Orice lucru din lume, orice ținem în mână, indiferent cât de greu, cât de dens, cât de mare, la nivelul cel mai de bază, se reduce la o mulțime de sarcini electrice care interacționează cu o mare fundamentală de câmpuri electromagnetice și alte câmpuri energetice – un fel de forță electromagnetică de rezistență sau de frânare.
,,Masa nu este echivalentul energiei – masa este energie” sau , mai profund: nu există masă, există doar sarcină”.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că nu există două entități fizice fundamentale, ceva material și altceva imaterial, ci doar una singură: ENERGIA.
Orice lucru din lume, orice ținem în mână, indiferent cât de greu, cât de dens, cât de mare, la nivelul cel mai de bază, se reduce la o mulțime de sarcini electrice care interacționează cu o mare fundamentală de câmpuri electromagnetice și alte câmpuri energetice – un fel de forță electromagnetică de rezistență sau de frânare.
,,Masa nu este echivalentul energiei – masa este energie” sau , mai profund: nu există masă, există doar sarcină”.
-
Modificarea
forțelor care împiedică mișcarea – adică a inerției. Ceea care ne domină și pe
noi. Aici este necesară voința, dorința, determinarea. Toate ca să ne scoată
din starea de inerție care este o FORȚĂ teribilă.
Asta voiam să vă arăt. Este ceva natural și a o cunoaște te scoate din starea
de nesiguranță.
Totul înseamnă într-un cuvânt practică. Degeaba înțeleg un concept dacă nu îl aplic prin autoobservare continuă, susținută. Iar dacă apar pauze, să le acceptăm și pe ele, fără a ne învinovăți, pentru că putem crea noi programe împotriva noastră la nivel de subconștient : că nu suntem buni de nimic. Ne auto-sabotăm.
Totul înseamnă într-un cuvânt practică. Degeaba înțeleg un concept dacă nu îl aplic prin autoobservare continuă, susținută. Iar dacă apar pauze, să le acceptăm și pe ele, fără a ne învinovăți, pentru că putem crea noi programe împotriva noastră la nivel de subconștient : că nu suntem buni de nimic. Ne auto-sabotăm.
Poate fi dificil să ne
asumăm la început ceva ce practic NU am făcut. Dar …. Fiecare am alimentat cu
dizarmonii mentalul planetei. Iar un gând al nostru s-a întâlnit cu un alt
gând, apoi au atras alte gânduri și la un moment dat , crucial în viața unei
persoane ea l-a atras și l-a manifestat cu o asemenea forță pe care persoana nu
o putea avea singură.
Bineînțeles că nu e întotdeauna așa. Acesta e un aspect ca să înțelegem de ce suntem părtași la dizarmoniile celor cu care NU întâmplător, ne întâlnim.
Bineînțeles că nu e întotdeauna așa. Acesta e un aspect ca să înțelegem de ce suntem părtași la dizarmoniile celor cu care NU întâmplător, ne întâlnim.
Gândul nostru plecat cine știe când din noi,
acum …ne atrage. Pe asta se bazează Terapia Iertării. Ceea ce a trebuit să facă
dr. Len a fost să lucreze asupra lui însuși. Nu sunt de acord cu termenul ,,a
șterge amintirile, sau gândurile” cum am găsit scris. Sau ,,le ștergem -metaphoric
– înlocuindu-le treptat cu altele”. Energia este neutră. Nu are polaritate. Iar
noi încercăm să schimbăm polaritățile și apoi să le dezactivăm. Adică oprim
manifestarea – așa ca în Legea inerției.
Practicând vom înțelege mai mult. Pentru că o parte din noi va recunoaște întotdeauna acest adevăr. Realitatea emoțiilor care devin stări psihice, ne afectează viețile mult mai puternic acum cu cât mentalul nostru este el însuși mai puternic.
Practicând vom înțelege mai mult. Pentru că o parte din noi va recunoaște întotdeauna acest adevăr. Realitatea emoțiilor care devin stări psihice, ne afectează viețile mult mai puternic acum cu cât mentalul nostru este el însuși mai puternic.
-
IARTĂ-MĂ
– IMI PARE RĂU! = TE IERT- MULȚUMESC = TE IUBESC !!!
– IMI PARE RĂU! = TE IERT- MULȚUMESC = TE IUBESC !!!
-
Iartă-mă! Cea mai mare Putere pe care
ființele umane o au este Iertarea. Când iertăm eliberăm din noi o multitudine
de forme de frustrare, de frică, de ură, de mânie, de vinovăție.
Iertarea este o binecuvântare atât pentru cel care o dă, cât și pentru cel care o primește.
Cel care iartă își consolidează temelia propriei vieți interioare, a viitorului fără umbre. Avem un unic Creator în prezența căruia suntem întotdeauna.
Iertarea este o binecuvântare atât pentru cel care o dă, cât și pentru cel care o primește.
Cel care iartă își consolidează temelia propriei vieți interioare, a viitorului fără umbre. Avem un unic Creator în prezența căruia suntem întotdeauna.
Putem ierta o persoană, un
grup, o situație, o întreagă perioadă din viața noastră deoarece fără iertare
vom pierde încontinuu energie. Vom alimenta o stare de dizarmonie în loc să o
folosim altcumva.
Toate bolile fizice,
sufletești, psihice au o formă direct sau ascunsă de neiertare, în primul rând
pe noi.
IARTĂ-MĂ! IMI PARE RĂU!
Plecăm de la idea că toți ceilalți sunt oglinzile noastre, așa cum se tot spune.
SUNT! Oglinzile stărilor noastre EMOȚIONALE, vizibile, asumate sau aflate în
subconștient, depozitate cine știe de când. Aceasta este prima etapă în înțelegerea T.I. Atunci când dizarmoniile din noi cheamă-atrag MARTORI pe care
îi și întâlnim. Pentru că nu le-am observat până atunci. Iar mici , mici
manifestări sunt zilnice. Dar….obișnuința e prezentă pentru că noi funcționăm
pe pilot automat, fără să fim atenți, fără întrebări, fără a-l observa pe
celălalt. Doar ce ,,credem” noi e valabil. Dar…ceea ce ,,credem” este o
preluare de la alții.
Incepem să-I judecăm pe ei, să-I certăm pe ei, să fim nemulțumiți de
ei. Mulți simțim măcar pentru o secundă nedreptatea pe care o facem, dar…
de ce să nu ne simțim bine admonestându-l pe celălalt?! Devenim in proprii
ochi, atunci, cineva.
CE vedem noi în oglindă?! Pe
noi. Dar CE anume din noi atunci când ne gândim la o altă persoană sau
situație?! Părerea noastră transformată
în reflexie.
Reflexia noastră pe care am
proiectat-o cu o viteză mare în afara noastră. Asta vedem prima data. Iar
această reflexive este formată din energia nostră. Noi am ,,scos-o” din noi. Atrasă
fiind de unda DIN cealaltă persoană.
Frumos, cu sinceritate, cu
gingășie, cu tandrețe îi spunem: IARTĂ-MĂ, IMI PARE RĂU! Pentru că în loc să
folosim energia pentru a crea ceva minunat am folosit-o într-o dizarmonie.
Conștientizând că este energia noastră ne va fi mai ușor,
e mai acceptabil cumva să ne purtăm frumos cu ea. FORMA în care arată acum nu e
prea ușor de privit. Bine că nu avem acest dar. Dar știind că este a nostră ne
ajută.
Gândiți-vă la formele în
care îngheață apa, a lui M. Emoto. Atunci când spunem ceva neplăcut sau o rugă.
Nu numai în subconștient avem înmagazinate aceste forme ci și în NOI. Pentru că
suntem apă 70%. De asta simțim o așa mare mare fericire atunci când avem gânduri
armonioase. Trebuie să învățăm să avem această conștientizare: că suntem
creatorii proprii ACUM. Asta este PUTEREA noastră ACUM pe care e bine să ne-o
asumăm.
Repetăm Iartă-mă – imi pare
rău până simțim o eliberare, liniște.
Inseamnă că ne-am recuperat energia de o
anumită formă și am transformat-o. Poate dura ceva timp dar sigur merită.
Acum, următoarea etapă.
Pentru că am afectat pe alții, i-am atras noi pe ei, sau ei pe noi. Cert este
că REZONAM unul cu altul. Aveam același ,,filon” de energie dizarmonioasă în
noi. Urmează sentimentul- oglindă al
celuilalt. Care și el va primi iertarea noastră atunci când cerem iertare.
Pentru că la nivel de câmp s-a format un egregor. Eliberarea se face
mulțumindu-i cu recunoștință că ne-a ajutat să ne vedem.
Fără entuziasme,
sentimentalisme, care s-ar putea să nu ne elibereze. Cu simplitate și
sinceritate. Ne recuperăm o parte din
noi dar ȘI ELIBERĂM CEALALTĂ PERSOANĂ.
Dacă eu gândesc într-un
anumit fel despre o persoană acea persoană devine un prizonier al gândurilor mele. Tinde treptat să se conformeze
percepției mele. Mai devreme sau mai târziu se va conforma acestei percepții. Imi
va confirma percepția mea despre el pentru că….EU voi fi dispus să văd doar
așa, indiferent de ce face, de ce este/cum este acea persoană. Eu o voi vedea
NUMAI conform percepțiile mele. Nu e dificil de înțeles acest lucru. Dar…nu ne
place de obicei să gândim așa.
Actele unei persoane devin o consecință a ceea ce gândesc eu despre ea, în relația ei directă cu mine. Și putem observa , deranjați de asta, că față de alte persoane, ea este altfel. Și evident ne supărăm, eventual reproșăm, învinovățim.
Actele unei persoane devin o consecință a ceea ce gândesc eu despre ea, în relația ei directă cu mine. Și putem observa , deranjați de asta, că față de alte persoane, ea este altfel. Și evident ne supărăm, eventual reproșăm, învinovățim.
Trebuie să ne asumăm toate
aceste aspecte. Știu că nu am fost obișnuiți până acum, dar…. Măcar de acum
încolo să o facem.
A nu ne grăbi cu judecarea
altei personae sau situații este o atitudine corectă dar …și a mă observa pe
mine, gândurile, stările mele în prezența altei persoane e necesar. De multe
ori spunem că și iubim acea persoană dar…
Acea persoană va mai fi prizonierul gândurilor mele dar și
eu alor lui. Suntem atrași în lucruri mici, o supărare pe vecină, pe autobus…
apoi ele se amplifică până când le vom rezolva sau vom trăi traumatizați.
Dr. Len nu se judeca, nu
judeca ci aplica înțelegerea Înțelepciunii pe care o primise și o practicase
până atunci. Care devenise parte din el.
A judeca pe altul însemnă o
lipsă de responsabilitate asupra propriilor erori pe care nici nu vrem să ni
recunoaștem. Credem că răzbunarea ne va aduce liniște, pace sau chiar speranța
că vom mai putea înrobi pe celălalt. E de evitat asemenea stări sau persoanele
care sunt veșnic nemulțumite sau care doresc răzbunări. Ne pot atrage cu
ușurință în cercul lor. Voi vorbi un pic mai încolo despre asta.
O persoană care judecă sau
vrea să se răzbune nu înțelege nimic din
Iubirea ca atare. Și nu va avea prea curând putere de a se privi în oglinda
propriului suflet. De asta se amână începerea T: I: de foarte mulți.
Acestea sunt erorile de
gândire pe care nu e cazul să pierdem timpul și energia să le reproșăm
părinților, profesorilor așa cum se mai întâmplă. Ei ne-au dăruit viață, ne-au
dat din ceea ce aveau ei. Acum facem noi un efort. Pentru a nu le da așa mai
departe dacă tot ajungem în această fază a vieții noastre.
= TE IUBESC !!! Nu îi
declamăm celuilat că îl iubim ca să îl întoarcem … Așa cum am auzit.
,,Păi, nu a revenit și doar i-am spus de o sută de ori” .Păi….ai vrut să o
manipulezi, nu s-o eliberezi de gândul de ați fi prizonieră.
Am spus de multe ori că este
cazul să tăiem legăturile, să eliberăm persoanele dragi. Pe unii i-a luat cu
…fiori. CUM să fac așa ceva?! Păi…de ce nu! Legăturile de iubire se refac întotdeauna. Și încă mult, mult mai puternice. Așa se vede posesivitatea din
noi. Când nu vrem să îi eliberăm pe cei dragi, când ne e frică. De ce?!
Increderea in iubirea din noi ESTE ENORM DE MICĂ! De asta. Geloșii NU iubesc.
Sunt persoane extrem de posesive și periculoase pentru ei dar și ptr cei din
jur.
Avem în memoria AND-ului
nostru posesivitatea. Când spunem Te iubesc, îl vreau în cercul meu de putere,
să-l domin, să-mi fie prizonier
.
.
= Când spui Te iubesc, după ce
au dispărut reflexiile, te adresezi scânteii divine din celălalt. DACĂ poți
asta, înseamnă că propria ta scânteie divină este vie. Doar așa o recunoaște pe a celuilalt, pentru că nu avem alt mod
de a recunoaște ceva.
Bucuria, fericirea pe care o
trăiești atunci este semnalul că te-ai eliberat, eliberând.
PRACTIC; cum facem T:I: ?!
așa cum am spus, a-l atrage pe celălalt în cercul tău de putere – fiecare avem
un asemenea cerc, care este radiația câmpului personal, este periculos. Pentru
că este dominație. Așa făceau cei cărora le spunem vrăjitori. Și nu poți fi
sigur că până în final cel puternic vei fi tu. Celălalt va lupta din răsputeri
să scape iar rănitul vei fi tu. Victima ajunge să domine agresorul.
= Ne imaginăm un con de
lumină, o piramidă rotunda de culoare alb strălucitoare. In alb sunt toate
culorile. Poate una din ele nu este necesară celeilalte persoane, o poate
considera ca o nouă agresiune. Bine, sunt și cazuri speciale când clar, o
anumită culoare e necesară.
In interiorul piramidei ne imaginăm
semnul infinitului- un opt culcat care este in jurul nostru dar și al celeilalte
persoane. Cred că la nivelul plexului solar și cel al inimii este cel mai
bine. Dacă sunt mai multe persoane, la
fel semnul infinitului intre noi și fiecare persoană în parte. Ca petalele unei
flori. Noi avem /suntem în petala noastră iar fiecare în petala lui.
Apoi începem cu reflexia
nostră, cu sentimentul-oglindă a celuilalt, până simțim scânteia divină cum ne
luminează și o recunoaștem și în ceilalți. Până nu trăim acest sentiment, T:I:
nu este gata. Poate dura o lună sau 3-4. Sau o săptămână, sau o zi.
Pentru că aici sunt înmagazinate multe amintiri , cele care ne-au transmis emoțiile. Noi suntem
suma tuturor emoțiilor noastre, purtători în AND a tuturor amintirilor de neam
care devin personale. Emoțiile legate de amintiri sunt cele care ne afectează
prezentul. Pentru că o supărare ne face să trăim mereu momentul producerii ei. Să
fie mereu ,,clipa” actuală. Dar și cea viitoare. Subconștientul asociază o
acțiune sau o persoană din prezent cu ceea ce s-a întâmplat cândva. Iar
,,întâlnirile” tocmai asta scot la iveală.
Ajungând să Il recunoaștem
pe Dumnezeu ca parte prezentă în viețile noastre ne vom împlini. Va fi o
atingere divină de care devenim tot mai conștienți. Doar așa devine Realitate
în realitatea noastră.
Și…dacă suntem rezultatul
gândurilor noastre, atunci să ÎL gândim pe Dumnezeu. Doar așa realitatea nostră
va fi ,,transmutată” de însuși Dumnezeu. Fără această conștientizare devenim
…monștri.
Lipsa iertării asupra
noastră și a altora este cea mai grea toxină stocată în noi.
Corpul nostru are o inteligență proprie divină, naturală care poate fi blocată de gânduri repetate de furie, supărare.
Gândurile noastre negative blochează căile neuronale și crează boli și dizarmonie între celule. Fiecare gând negativ pe care îl avem despre noi sau despre alții sunt ca niște fire care ne înfășoară. Pe noi înșine și pe noi de alții.
Corpul nostru are o inteligență proprie divină, naturală care poate fi blocată de gânduri repetate de furie, supărare.
Gândurile noastre negative blochează căile neuronale și crează boli și dizarmonie între celule. Fiecare gând negativ pe care îl avem despre noi sau despre alții sunt ca niște fire care ne înfășoară. Pe noi înșine și pe noi de alții.
Lucrați voi cu voi înșivă.
Nu tot întrebați CUM trebuie să fie, CE să simțiți. Suflarea divină
din fiecare știe și vă va spune întotdeauna. Învățăm treptat să avem încredere
în ea. Am trait dependenți unii de alții, hrănindu-ne energetic unii din alții.
Nu trebuim să mimăm înțelegerea ci să fie acea
coborâre și predare interioară. De care
parcă ne e teamă pentru că nu suntem obișnuiți. De asta nu avem încredere în
noi și căutăm rețete. E o trezire spirituală în masă acum care are un unic
scop: sacralitatea din noi. Credința în cel care a înfăptuit acest imens și
ordonat Univers trebuie să fie totală.
Ne folosim de o energie care nu ne aparține, din care suntem formați în totalitate și care e și la dispoziția noastră. Ne impune cineva ceva?! Eu zic că nu. Dacă suntem ignoranți vom fi marionete sau, învățăm simplu și cu consecvență cât suntem de iubiți.
Ne folosim de o energie care nu ne aparține, din care suntem formați în totalitate și care e și la dispoziția noastră. Ne impune cineva ceva?! Eu zic că nu. Dacă suntem ignoranți vom fi marionete sau, învățăm simplu și cu consecvență cât suntem de iubiți.
Stările noastre gândite
clar sau nu, ne determină realitatea și o creează. Gândurile pot fi stăpânite
doar dacă ne uităm în inima noastră – de care uităm mereu. Ea generează un câmp
electromagnetic mult mai puternic decât al creierului. Ea nu este emoție, nu
este doar un gând. Este o totalitate a ființei. Iubire!!!
Sentimentele noastre de ură,
de furie, de bucurie, de fericire produc modificări în trup dar și la mulți km
depărtare și nu știm unde se pot opri.
Plecăm mintea în inimă și
găsim iubirea acolo.
Și ca de obicei, vom începe T.I. cu Consacrarea!
.