Purtătorii de emoții - o civilizație frumoasă !

Suntem o civilizație frumoasă deținând o Putere pe care învățăm cei mai mulți să o conștientizăm, devenind răspunzători de data aceasta fără drept de apărare cu ,,nu am știut”.

Cei care se dezic de ,,minunea om” nu au încredere în ei, se dezic de ei. Sunt într-o etapă depresivă a vieții personale. ,,Oamenii sunt răi, mincinoși, lași, brutali, neisprăviți .....” Păi cum de îi observi catalogîndu-i ?! care îți sunt criteriile dacă nu a propriei imagini a sinelui tău?! Imi spunea cineva că alte persoane sunt ,,animale”. Cine era animal în acea secundă datorită comportamentului/ stării că ar fi aruncat un munte în aer?! Taman persoana care catalogase.

Suntem parte dintr-o Conștiință uriașă. Impersonală. Care se află în fiecare punct, peste tot. 

Noi am trecut prin etape clare în care am evoluat. Treptat ni s-a perfecționat un seif uriaș care este corpul nostru. Fiecare celulă conține electroni, fotoni ....a căror funcții, atribuții sunt încă cercetate.

Întregul corp este o fantastică carte pe care fiecare o citește, o învață după pofta sa, uneori lăsându-se determinați de alții, alteori mai punându-și întrebări dacă se poate și altfel. Intrebarea primește răspuns dacă...știi să îl aștepți, Dacă ești consecvent. Dar când primești 3-7 sau 50 de răspunsuri la întrebările puse una după alta....sigur că le vei încurca. Graba & Răbdarea.
Corpul e ca un imens seif cu altele mai mici în interior. Asta da surpriză. Studierea separată a seifurilor a dus la apariția multor ,,științe” despre noi, despre relații, realități despre ... despre, și tot mai apar. E bine! Asta înseamnă pre.ocupare ( sensurile sunt ,,multiple”).

Cifrul seifurilor este în noi. Nu ni-l va da nimeni. Fiecare va trebui să devină propriul mag ca să nu spun propriul cercetător sau chiar academician.

Dincolo de faptul că este scund/înalt, slab/gras, roșu.negru/galben/alb Corpul are la bază un prototip perfect și tot se îmbunătățește. Nu el ci conștientizarea componentelor. Ce nu știm că avem nu folosim. Simplu, nu?!

Jucătorii de tenis își schimbă aspectul brațului cu care țin racheta. El devine o Forță. Nu mai este un braț obișnuit. Ei ,,vor” ceva. La fel e și cu creierul nostru sau chiar la nivel celular. Totul este să avem ,,un program clar” și să acționăm până îl perfecționăm.

Prototipul corpului a trecut prin multe încercări care ni se datorează.

Cu ce putere acționăm de reușim să stricăm un ficat, un plămân, rinichii, inima.... adică tot ceea ce avem în păstrare?! Cu emoții, gânduri care evident că ne creiază atitudinile. Faptul că o jumătate de omenire (femeile) are o atitune iar cealaltă (bărbații) alta, face ca ,,jocul” să fie și mai ...colorat. De dragul evoluției au loc toate acestea?! A CUI evoluție?! A Conștiinței uriașe din care facem parte. 

Experiențele ne-or fi nouă necesare dar de ce să le tot repetăm de parcă altceva nu avem de făcut?! Marea majoritate ajung depresivi din cauza acestei repetitivități. Hai să zicem că este un mare impuls de a cerceta. Măcar ieșim din zona de disconfort făcând ,,ceva”. Ne ocupă altfel de noi. Dar măcar facem ceva (autotramentul ajută enorm în asemenea cazuri. Învățați să vă bazați pe voi. Și, așa ca o constatare: când întreb dacă ți-ai făcut autotratament și spui că da, dar tu ,,nu” , nu e răspunderea mea).

,,Cineva” are nevoie de experiențele noastre. De percepția din ele. Iar NOI NU LE ELIBERĂM. Ba încă le încărcăm, le colorăm, le măturăm ca să arate mai măi/măi și defilăm (unii) cu urile, cu supărările noastre în familie, la serviciu, la psiholog, la preoți, la terapeuți. Oriunde. Fiecare în felul specific te poate ajuta scoțându-te din zona respectivă. Dar... cine revine acolo?! Tu singurel.

 Faceți o comparație a personelor sfinte din marile religii. Nu aveau emoții fel de fel. Doar o stare cosmică căreia noi îi spunem iubire (și ne tresaltă inima sau oftăm - aceea e dragoste).Ce au reușit să facă cât au ,,locuit” pe aici?!

Au renunțat să fie purtătorii de emoții. Le-au eliberat! Și asta nu ,,zicând din buze” (ca să nu se mai mire unii de ce nu le reușește ,,înălțarea”). Cum e ziua când nu mai ai ,,alte” trebi, când nu îți tună și fulgeră pe toți și toate?! Când echilibrul tău interior e de neclintit?! Asta după ce ți l-ai găsit. Și nimeni, dar nimeni nu-l va căuta în locul tău.

Nu e vorba de a împărți zâmbete două- trei ore și după aceea bocești de te cutremuri.

Mulți vor să devină terapeuți pentru doza lor zilnică de frumusețe! Superb!!!  E un pas superb la început daaaaar dacă devii dependent de el... te-ai pârlit singur.

Deci suntem ,,purtătorii de emoții”. Ce ne-am face fără ele?! MULTORA LE ESTE FRICĂ DE VIDUL DE DINCOLO. Acolo EȘTI TU !

Emoțiile  sunt ca vopsele de pe un tablou care ascund pânza albă și strălucitoare. Oricâte vopsele am pune pânza tot albă va rămâne. Virtual.

Identitatea omului este una iar setul de emoții personale e altceva. De asta a apărut necesitatea înțelegerii lor. Știu, înțeleg mirările: da* cum o să fie fără emoții?! Li se pare că vor fi ...nimeni!  E dificil de înțeles, de acceptat. Și culmea, toți dorim asta dar să și păstrăm vagoanele după noi. Să le cărăm mereu. Vom iubi TOT. Vom Ințelege TOT. Deocamdată e doar un ideal. Când nu mai ai haina emoțiilor strălucești. La propriu.

Trăirile, experiențele noastre. 

Am venit să le trăim și să le integrăm ca și cunoaștere în Marea Conștiință. Nu e nevoie și de energia pe care noi am integrat-o în ele. Ci doar de ,,raportul de activitate”. Ai trăit o emoție?! Ok. Nu te atașa de ea, nu o lega de tine, nu o alimenta până te sleiești de Putere singur. Fă raportul : am învățat asta și asta. Așa se poate rezolva: fără ranchiună între cei implicați, fără căderi energetice, fără frisoane...

Ce facem noi acum-aici?! Invățăm pe unde ne-am lăsat emoțiile. E primul pas. Iar corpul nostru va fi fericit să ne ajute. Pasul doi este de a anestezia un pic emoția. Așa cum luăm un analgezic când durerea e prea puternică tot așa acționăm și asupra emoțiilor. Nu trebuie să așteptăm să devină boală operabilă sau nu.

Ei, aici fac apel la Lazarev. Pentru că am ajuns, observând, să îi dau dreptate. El spune în cărțile sale că un terapeut poate DOAR muta boala, eventual și asupra soțului, soției, copiilor sau chiar nepoților DACĂ persoana nu conștientizeză, nu-i pare rău, nu-și cere iertare la Dumnezeu și tuturor. Dacă !!!  E un adevăr! Mutarea bolii poate fi considerată o ,,însănătoșire”. Citiți cărțile lui Lazarev. Merită efortul.

Sau pur și simplu anesteziază boala și ea apare cu prima ocazie. Nu terapeutul e vinovat în cazul acesta. Pentru că mulți dau îndrumările necesare. Că tu nu le pui în practică... e alegerea fiecăruia. Ți s-a îngăduit un răgaz în care te poți însănătoși dacă tu contribui. Mulți cred că dacă vor da bani se rezolvă sau apelează la ,,bunătatea creștină”.

Așa că este cel mai bine ca fiecare să învețe să –și rezolve emoțiile. Inveți reflexoterapie, presopunctură, masaje, ReiKi.... Te folosești de plante, produse apicole... Pentru că dacă ești ,,în criză” ajungi la medicație sau chirurg sau preot, gata de plecare.  Prin Reiki se pot pune palmele pe organele pereche. 10-20-30 minute (după ce ți-ai făcut hiperspațiul între ele). Sau chiar mai mult.

Să nu se supere cei care cred că reflexoterapia sau celelalte enumerate (mai sunt, inclusiv vindecările cuantice) rezolvă problemele. Da, le rezolvă, dar nu și cauza. Meridianele energetice sunt deblocate, energia revine pe făgașul normal, însă emoția cu energia înmagazinată în ea rămâne și migrează spre o altă zonă mai sensibilă unde se va stabili. Am un mare respect pentru profesiile respective, pentru ajutorul urgent pe care îl dau. Știu că atât au fost informațiile. Știu că le este drag când văd omul ,,pus pe picioare”. Unii acceptă alții nu, că ,,urmarea” va veni curând.

Sau se pot folosi magneți, cristalele adecvate.

Schimbarea modului de viață, a alimentației, a respirației sunt necesare. Dar fără o atitudine, gândire și morală corecte va fi doar o întârziere. De luni, ani. Asta din punct de vedere personal. Dar: ce avem cu copii sau cu nepoții?!

Suntem prima generație care învățăm ,,în câmp deschis”, la nivel de mase toate acestea. Suntem generația ,,tampon”. Nu e eușor. Multe învățături sunt noi, ne cer un efort mare dar ... trebuie și merită să îl facem. Mai bine mai puțin decât deloc.

Recunoașterea emoțiilor, anestezierea lor apoi ...pasul trei: stăm față în față și extrăgându-ne energia din ele, lăsăm să fie ,,luată” numai ,,informația”. Și așa învățăm inutilitatea fricilor, supărărilor, urii, mâniei, posesivităților... Treptat!

Se vorbește tot mai des de ,,cauzele spirituale ale bolilor” – de fapt emoțiile declanșatoare și datorită cărora învățăm un comportament adecvat în această vastă Conștiință căreia îi aparținem.